Christian Lindenmeyer

Când am părăsit oraşul meu natal, Berlinul, în anul 2007, pentru a muta centrul vieţii mele la Bucureşti, mi-am inchipuit că multe lucruri sunt posibile, dar nu mi-am imaginat că voi lucra într-o zi într-o grădiniţă germană. De altfel, perioada în care eu am frecventat grădiniţa este cu peste 40 de ani în urmă, prin urmare amintirile mele din acea perioadă sunt destul de slabe.

Perioada grădiniţei a devenit din nou de actualitate pentru mine când au apărut cei doi copii ai mei, cărora încerc să le acord cât mai mult timp posibil în această direcţie.

 

Activitatea mea profesională ca artist grafic şi jurnalist independent interacţionează cu activitatea mea zilnică de la grădiniţă. Activitatea creativă şi comunicarea eficientă sunt  în ambele privinţe la fel de importante. Mai ales atunci când nu se comunică încă în aceeaşi limbă, vizualul capătă un rol şi mai important ca mijloc de comunicare.

De când lucrez la Grădiniţa Şcolii Germane Bucureşti, îmi retrăiesc hobby-ul, chitara clasică. În cercuri mai mari sau mai mici cântăm împreună cu copiii cântece de sezon sau adecvate temei în curs, pe care eu le acompaniez la chitară.

 

Dar dacă femeile sunt analizate critic atunci când exercită meserii destinate, în general, bărbaţilor, acestora le merge exact invers în domenii destinate femeilor. Asta pentru că noi, bărbaţii, trebuie să ne dăm dublu silinţa.

 

Pentru mine, munca cu piticii este o mare bucurie, o mare provocare, dar şi o responsabilitate, pe care încerc zi de zi să mi-o asum corespunzător.